În limbajul uzual sau chiar și în cataloagele de biciclete se vorbește despre cursieră sau bicicletă de șosea deși cu mulți ani în urmă industria producătoare le-a defalcat în subcategorii. Este important de știut ca pentru o anume activitate specifică ce bicicletă de șosea să alegem!
Așa precum la MTB, unde diferitele geometrii ale cadrului sunt combinate cu suspensii diferite pentru a se comporta optim la competiții, maratoane sau chiar cicloturism, și la cursiere există aceste subgrupuri chiar dacă vizual nu se diferențiază atât de puternic. Alegerea trebuie făcută conștient ca bicicleta aleasă să se potrivească perfect pentru activitatea preconizată și să nu fie nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a ne obișnui cu o bicicletă care a fost proiectată pentru altceva. Pentru a evita astfel de greșeli prima dată trebuie să cunoaștem categoriile existente.
Classic Komfort Aero Triatlon Időfutam
Cursierele pentru șosea sunt folosite de către cicliști profesioniști și amatori pentru competiții și antrenament. Aceste biciclete sunt clasificate în două categorii principale. În prima categorie sunt cursierele universale (classic race: Merida Scultura). Aceste cursiere universale se comportă excelent la toate formele de ciclism de șosea în afară de cursele contratimp. Cealaltă categorie este reprezentată de cursierele aero (seria Merida Reacto). Aceste biciclete sunt mai rigide și mai aerodinamice și permit și o poziție mai aerodinamică pentru ciclist. Aceste biciclete aero pot contribui în situații specifice pentru un rezultat mai bun pentru ciclist..
2017 MERIDA SCULTURA SPECIAL EDITION
În acest caz, denumirea de cursieră se referă în mare parte la conceptul tradițional de cursieră, adică la acele biciclete pe care cicliștii profesioniști stau cu spatele încovoiat pentru că ghidonul are priză joasă și pedalează cu până la 60 km/oră. De-a lungul istoriei ciclismului s-au format unghiurile și geometria care permit randamentul cel mai ridicat în acest sport. 99% dintre cicliști s-a obișnuit din copilărie că dacă vrea viteză trebuie să stea încovoiat, să aibă o priză lungă la ghidon iar pentru sprinturi care depășesc 70 km/h este nevoie de stabilitatea oferită de o pipă mai lungă.
La sprinturi, pedalând în picioare ghidonul cu priză joasă este de preferat, și așa rămâne spațiu și pentru mișcarea picioarelor. La cățărări grele, pedalând în picioare, ghidonul se prinde de la manetele de frână și datorită faptului că tubul frontal este scurt și această poziție oferă un randament ridicat pedalării – nu ca în cazul unei biciclete de șosea confort la care ghidonul este mult mai sus. Trebuie să știm că nu este vorba doar de hotărâre în momentul în care alegem poziția joasă a ghidonului: trebuie să se obișnuiască corpul nostru să tolereze această poziție joasă și să avem antrenamentul necesar. De antrenament și obișnuință se poate face rost în timp însă este puțin probabil ca o persoană care până la vârsta de 40 ani nu a pedalat pe o cursieră tradițională să se mai poată simți confortabil pe Merida Reacto.
Caracteristicile specifice ale unei cursiere tradiționale, respectiv tubul frontal mai scurt, tubul superior mai lung, pipă mai lungă, ghidon cu lățime mai mică vor cauza neplăceri unui ciclist „obișnuit” și dacă acest ciclist nu este suficient de tânăr, șansele ca să se obișnuiască cu această poziție cu înaintarea în vârstă este din ce în ce mai mică. Acest ciclist „obișnuit” degeaba va câștiga un pic de viteză în plus datorită poziției aerodinamice, la partea a doua a unui maraton de șosea de cinci ore va pierde garantat mai mult: musculatura trunchiului na va tolera această poziție și în loc de 40 km/h va putea să înainteze doar cu 35 km/h și va fi lăsat în urmă de grup.
Unghiurile cadrului sunt de asemenea hotărâtoare pentru a defini un anumit tip de bicicletă: la cadrul unei cursiere tradiționale unghiurile sunt mai abrupte, conferă o directivitate mai agresivă lucru iubit de cicliștii profesioniști fiindcă în situații limită este nevoie de acest lucru. Un ciclist începător din aceste unghiuri abrupte va simți doar că la viteze mai mari bicicleta devine mai instabilă în curbe, mai ales dacă pipa a fost schimbată cu una mai scurtă. Cicliștii care au participat ani la rând la competiții nu vor fi mulțumiți cu unghiuri mai blânde la tubul frontal/furcă, vor spune că bicicleta are o directivitate slabă.
Din motivele enumerate anterior se poate vedea că numărul cicliștilor care preferă cursierele confort este mai mare decât celora care au nevoie de cursiere folosite pentru competiții. În categoria cursierelor confort intră acele biciclete de șosea care nu presupun o utilizare specific competițională ci mai degrabă sunt folosite în timpul liber. Aceste biciclete sunt concepute în așa fel încât utilizatorul să poată sta confortabil și în condiții de siguranță în șa cât mai mult timp fără ca durerea musculară sau epuizarea să-l dea jos. Merida Ride este reprezentativă pentru această categorie.
2017 MERIDA RIDE DISC 5000
O cursieră confort este confortabilă în primul rând datorită geometriei și realizării cadrului. În acest caz vorbim de un tub superior și tub de șa mai scurt, tub frontal mai lung, unghiul furcii mai mic, furcă de lanț mai lungă, furca șeii este mai elastică și se conectează mai jos, tija șei are diametru mai mic (uzual 27,2), spațiu mai larg pentru a putea primi anvelope cu diametru mai mare. Aceste biciclete au mai multe viteze fiindcă nu un profesionist le va folosi. În față sunt echipate aproape totdeauna cu sistem pedalier compact cu foi 50-34. La cursierele confort mai scumpe atât cadrul cât și furca sunt realizate din carbon și în acest fel se poate utiliza în locurile critice materiale cu elasticitate adaptată ca să aibă un comportament elastic pe trasee pietruite. Tot pentru a ridica coeficientul de confort se utilizează anvelope cu balonul mai mare: 25 sau 28, însă putem întâlni chiar și 32 mm pe variantele cu frână pe disc.
Pedalând pe o bicicletă confort vom simți oboseala mai târziu. Să luăm ca exemplu un granfondo de 200 km: în primii 100 km sigur vom fi mai rapizi cu o bicicletă aero de top însă datorită poziției, în a doua parte a distanței mai multe grupuri de mușchi nu vor rezista și doar simpla terminare a distanței va fi un chin. Utilizând o cursieră confort poate că rezistența aerului va fi mai ridicată însă corpul și mușchii vor rezista mai mult. Maratoanele de șosea presupun pedalare în grup așa că caracteristicile aerodinamice nu sunt chiar atât de importante și vom rămâne plini de energie și pentru partea a doua a maratonului. Dacă durerea de spate ne va termina în partea a doua a maratonului, șansele să putem termina cursa încep să tindă către zero. Trebuie făcută o alegere între a avea viteză mare în prima parte a cursei însă un randament catastrofal în a doua parte sau o performanță echilibrată și bună până la sfârșitul competiției!
Pentru cicloturism, timp liber și categoria hobby este clar că cea mai bună alegere este o cursieră confort și nu una tradițională. În aceste situații contează mult mai puțin performanța însă buna dispoziție este obligatorie și pedalarea într-o poziție confortabilă contribuie din plin la acest lucru. Majoritatea cursierelor confort cât și unele modele Merida Ride permit montarea apărătoarelor și a altor accesorii necesare pentru excursii.
Trebuie neapărat pomenite și cursierele cu frână pe disc: de când bicicletele cu frână pe disc au apărut și la competițiile UCI este doar o chestiune de timp până când discul nu va mai constitui o categorie separată și va deveni doar parte a specificației bicicletei. Începând cu acest an modelele Merida Scultura și Ride sunt echipate cu frâne disc.
Direcția pare clară: cursierele confort peste o anumită categorie de preț vor fi echipate cu frână disc după care (așa cum s-a desfășurat procesul și la MTB-uri) și categoriile mai joase vor primi acest tip de frână. Mulți spun că șansele sunt mari pentru ca și la cursierele competiționale frâna pe disc să fi puternic reprezentată în viitor.
2017 MERIDA RIDE DISC 6000
Tot pentru utilizare competițională sunt fabricate cursierele contratimp și triatlon așa cum este seria Merida WARP. Aceste biciclete prin geometrie, realizare și echipare – ghidon contratimp, roată, șa – pot diferi semnificativ față de cursierele tradiționale. La cursa olimpică de triatlon există reguli stricte ca și regulile UCI referitor la bicicleta utilizată însă la competițiile Ironman sau la cursele pe distanțe mari regulile sunt mult mai permisive ceea ce se poate observa și la aspectul bicicletelor folosite. Aceste ultime biciclete diferă față de cursierele contratimp de șosea datorită reglementărilor UCI precum și datorită poziției mai joase a ghidonului la cursierele contratimp.
2017 MERIDA WARP TRI 7000
Dacă am continua enumerarea bicicletelor care nu intră în această categorie, în acest catalog imaginar ar urma să vorbim despre bicicletele fittnes, trekking, cross (Merida Speeder, Merida Crossway), însă aceste biciclete și subcategoriile lor pot fi ușor identificate datorită ghidonului drept. Cei care au început ciclismul cu o cursieră tradițională întotdeauna vor simți nevoia ghidonului curbat cu nenumăratele poziții de prindere. Alții consideră perfect ghidonul drept (cu sau fără coarne) și nu se pot obișnui cu ghidonul curbat.
Articol de Takács Tamás